A dărui este o bucurie nu numai pentru cel care primeşte, ci şi pentru cel care dă (Fapte 20.35). Însuşi Dumnezeu, „Tatăl luminilor“ (Iacov 1.17), care ne dă orice dar desăvârşit, Se bucură mai mult decât oricine să facă daruri. Şi, cu scopul ca ai Săi să împartă această bucurie, El aşază în calea lor prilejuri de a dărui. Ce contradicţie dacă inima lor este tristă făcând aceasta (v. 10)! Să nu uităm că „Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă bucuros“ (2 Corinteni 9.7).„Săracii nu vor lipsi din ţară“ (v. 11). „Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi“ a spus Domnul Isus (Ioan 12.8). Pentru a gusta bucuria de a da, chiar dacă nu mai mult decât un cuvânt de simpatie sinceră, găsim întotdeauna o ocazie. Poate că o astfel de ocazie este „aruncată la poarta“ noastră (Luca 16.20, vezi nota k), precum Lazăr în faţa celui bogat, dar ne lipsesc ochii inimii pentru a o vedea, credincioşia pentru a ajuta! „Cine are ochi binevoitor va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui“ (Proverbe 22.9). Şi exemplul slujitorului evreu − imagine a Domnului Hristos − care urmează aceste învăţături ne aminteşte că tot ce facem din dragoste pentru cineva mai sărac sau mai mic decât noi, pentru Domnul o facem.