Aici găsim hotărârea, că nu se poate aduce ca jertfă lui Dumnezeu, decât partea bărbătească a întâiului născut, fără cusur, care închipuia pe Mielul, lui Dumnezeu cel fără cusur. El fiind jertfit pe cruce, El e temelia nezguduită a păcii noastre şi hrana sufletelor noastre în faţa lui Dumnezeu. Adunarea este strânsă în jurul centrului dumnezeiesc şi se hrăneşte în faţa lui Dumnezeu cu ceea ce înfăţişează pe Hristos, care este în acelaşi timp jertfa noastră, centrul nostru şi izvorul tuturor bucuriilor noastre. Slăvit fie Numele Lui în veci!