În versetul 15 se dă inimii poporului un imbold, care avea ca ţintă deosebită, sa trezească pornirile şi simţurile lor de milă. „Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău te-a răscumpărat; De aceea îţi dau astăzi porunca aceasta”. Amintirea harului lui Dumnezeu, prin care la izbăvit din Egipt, avea să rămână pentru totdeauna imboldul puternic al felului lor de a se purta cu fratele sărac. Numai acest temei va rămânea. Dacă ne vom căuta imbolduri aiurea decât în Dumnezeu şi în felul Lui de purtare cu noi, ne vom prăbuşi curând în viaţa de toate zilele. Numai dacă păstrăm viu simţământul harului, pe care l-a desfăşurat Dumnezeu faţă de noi în mântuirea prin Isus Cristos, putem să stăruim în binefaceri adevărate, atât faţă de fraţii noştri, cât şi „faţă de cei de afară”. Izvoarele nesecate se găsesc numai în Dumnezeu.