Paragraful acesta repetă chestiunea alimentelor curate şi necurate, fie că e vorba de animale (v, 4-8), de peşti (v. 9, 10), de insecte zburătoare (v. 19), sau de păsări (v. 11-18, 20). (Referitor la excepţiile de la preceptele enunţate de versetul 19, vezi Lev. 11:21. 22.) O lista similară este dată în Levitic 11. Cele două liste nu sunt identice, ele deosebindu-se în unele detalii. De fapt nici nu s-a intenţionat ca ele să fie identice. Unele animale erau necurate din motive ce ţin de igienă, pe când altele erau necurate datorită faptului că erau implicate în ritualuri idolatre sau erau venerate de păgâni.
Principiul enunţat în NT cu privire la alimente se află în Marcu 7:15, Romani 14:14 şi 1 Timotei 4:3b-5. Neamurilor li se îngăduia să mănânce carnea unui animal care a murit de la sine, pe când israeliţilor le era interzis acest lucru (v. 21 a), deoarece a face aşa ar însemna să încalce porunca de la Deuteronom 12:23 (nu s-a scurs sângele din animalul respectiv).