Şaptezeci de săptămâni au fost decretate pentru poporul tău (Israel) şi pentru cetatea ta sfântă (Ierusalim), împlinirea în istorie a primei părţi a profeţiei arată că săptămânile sunt serii de şapte sau săptămâni de câte şapte ani. Astfel şaptezeci de săptămâni echivalează cu 490 de ani. Vom vedea că cele şaptezeci de săptămâni se împart în şapte săptămâni plus şaizeci şi două de săptămâni iar apoi, după un hiat, ultima săptămână din cele 70. La sfârşitul celor şaptezeci de săptămâni, se vor întâmpla următoarele şase lucruri:
Ca să pună capăt fărădelegii, să curme păcatele. Deşi aceasta se referă probabil în sens general la toate căile păcătoase ale Israelului, ea are referire specială la respingerea de către naţiunea Israel a lui Mesia. La a doua venire a lui Cristos, o rămăşiţă se va întoarce la El cu credinţă şi fărădelegile şi păcatele naţiunii vor fi iertate.
Ca să facă împăcare pentru nelegiuire. Temelia împăcării a fost pusă la Calvar, dar aici avem o referire la acea perioadă de timp, situată în viitor, când porţiunea credincioasă a naţiunii Israel va beneficia şi se va bucura de lucrarea isprăvită a Iui Cristos.
Ca să introducă neprihănirea veşnică. Şi aceasta ne trimite în viitor la A Doua Venire şi Mileniu, când Regele va domni în neprihănire. Este neprihănire veşnică în sensul că va continua şi după cei o mie de ani, intrând în eternitate.
Ca să pecetluiască vedenia şi profeţia. Corpul principal de profeţii ale Vechiului Testament se concentrează pe glorioasa revenire a lui Cristos pe pământ, şi pe domnia Sa ce va începe atunci. Prin urmare, corpul principal de profeţii se vor împlini la sfârşitul celor şaptezeci de săptămâni.
Şi să ungă locul Preasfânt La începutul domniei de o mie de ani, templul descris la Ezechiel 40-44 va fi uns şi consacrat la Ierusalim. Gloria va reveni în Persoana Domnului (Ezechiel 43:1-5).