Deşi era un om curajos şi evlavios, totuşi Daniel a fost atât de copleşit de frică în prezenţa îngerului încât a căzut cu faţa înainte într-un somn adânc. Poate prin asta s-a subliniat puterea şi sfinţenia lui Dumnezeu care se simt chiar şi în prezenţa îngerilor Săi. Explicaţia vedeniei începe în versetele 19-22, dar la versetul 23 se pare că ni se oferă o imagine ce transcende perioada lui Antioh Epifanul, ducându-ne la viitorul său omolog - un rege cu trăsături fioroase care îl va prigoni fără milă pe poporul sfânt în timpul Marii Strâmtorări. El va fi plin de viclenie, mândrie şi înşelăciune şi se va semeţi chiar şi împotriva Prinţului prinţilor (Domnul Isus Cristos), dar va fi nimicit prin intervenţie divină. Lui Daniel i s-a spus că vedenia se referă la viitor.