V. CĂDEREA LUI BELŞAŢAR VESTITĂ DE MÂNA CARE A SCRIS PE PERETE
Belşaţar a fost fiul lui Nabonidus şi nepotul lui Nebucadneţar („tatăl" din v. 2 poate avea şi sensul de „bunic"). Belşaţar a dat un mare ospăţ, la care a folosit vasele sacre de aur şi argint pe care Nebucadneţar le furase din templul din Ierusalim pentru această petrecere idolatră. Regele şi anturajul său s-au îmbătat cu vin, elogiindu-şi dumnezeii de aur şi argint, de bronz şi de fier, de lemn şi de piatră.