I. FIDELITATEA STATORNICĂ A LUI DANIEL ŞI A COLEGILOR SĂI
Scena pe care se desfăşoară acţiunea din acest capitol este curtea împăratului Nebucadneţar din Babilon la câtva timp după atacul dezlănţuit împotriva Ierusalimului în al treilea an al domniei lui I[eh]oiachim. Nebucadneţar a dat poruncă să i se aducă vreo câţiva tineri evrei „fără vreun defect, frumoşi la înfăţişare şi instruiţi in toată înţelepciunea, având cunoştinţe şi înţelegere în ştiinţă" care să-l slujească în palatul său. Printre aceştia s-au numărat şi Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria cărora li s-a dat ulterior nume caldeene, Belşaţar, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ca parte din pregătirea lor ei trebuiau să se hrănească din bucatele alese ale împăratului şi să bea vinul său. Între aceste alimente se găseau probabil şi unele cărnuri de animale necurate din punctul de vedere al legilor Vechiului Testament sau aveau legătură cu închinarea la idoli.
S-ar părea că există o discrepanţă între Daniel 1:1 şi Ieremia 25:1. La Daniel se spune că Nebucadneţar a asediat Ierusalimul în anul al treilea al domniei lui Ioiachim, pe când în textul din Ieremia se precizează că anul al patrulea al lui Ioiachim a corespuns cu primul an al lui Nebucadneţar. Explicaţia rezidă în deosebirile dintre sistemul evreiesc şi cel babilonean de calculare a anilor.