Pavel îi roagă pe coloseni să-şi aducă aminte să se roage şi pentru el şi pentru slujitorii Domnului care sunt cu el la Roma. Ce frumos e să observăm că nu le cere să se roage să fie eliberat din închisoare, ci ca Dumnezeu să-i deschidă o uşă pentru predicarea cuvântului. Apostolul voia ca Dumnezeu să-i deschidă uşi. Ce lecţie importantă trebuie să fie aceasta pentru noi! Este foarte posibil să ne dăm străduinţa să deschidem singuri uşi pentru slujirea creştină. Dar acesta e un pericol ce trebuie evitat. Dacă Domnul ne deschide uşi, atunci putem intra cu încredere pe aceste uşi, ştiind că El este Cel care ne conduce. Pe de altă parte, dacă noi înşine ne deschidem aceste uşi, atunci nu mai putem fi siguri că ne aflăm în centrul voii Domnului şi curând după aceea s-ar putea să recurgem la metode fireşti de a efectua ceea ce noi vom continua să numim lucrarea Domnului. Cererea concretă a lui Pavel este ca o uşă să i se deschidă pentru ca el să vorbească despre taina lui Cristos, pentru care se afla el în lanţuri. Taina lui Cristos din acest verset este adevărul despre biserică, şi în special aspectul care se poate defini prin sintagma: „Cristos pentru Neamuri". Acesta a fost un aspect special al mesajului evangheliei care i s-a încredinţat lui Pavel să-l vestească. Or, tocmai pentru faptul că a îndrăznit să sugereze că Neamurile pot fi mântuite în acelaşi fel ca iudeii au reuşit în cele din urmă conducătorii iudei să-l trimită la Roma ca deţinut.
Există unii care susţin că marea taină despre biserică i-ar fi fost descoperită lui Pavel pe când se afla în închisoare. Prin urmare, aceştia pun mare accent pe „epistolele din închisoare", subestimând, după câte se pare, importanţa Evangheliilor şi a altor cărţi din Noul Testament. Dar din versetul acesta reiese clar că predicarea tainei a fost cauza întemniţării sale şi prin urmare îi va fi fost descoperită înainte de arestarea sa.