Versetul acesta ar trebui să facă parte, logic, din capitolul 3.
Stăpânii trebuie să acorde robilor ceea ce este drept şi cinstit. Ei nu au voie să reţină plata ce li se cuvine, ci trebuie să-i plătească bine pentru munca efectuată. Acest lucru se adresează direct patronilor creştini. Dumnezeu urăşte asuprirea celor săraci şi darurile unui om care s-a îmbogăţit prin metode inacceptabile de folosire a braţelor de muncă, pe care Domnul le respinge: „Păstrează-ţi banii, pentru că nu-Mi place modul în care i-ai obţinut" (vezi Iacov 5:1-4). Stăpânii nu trebuie să fie aroganţi, ci plini de teamă, căci şi ei au un Stăpân în cer, care este drept şi neprihănit în toate căile Sale.
Înainte de a încheia acest fragment, este interesant să observăm de câte ori readuce apostolul Pavel în discuţie aceste chestiuni ce ţin de viaţa cotidiană sub reflectorul domniei lui Cristos, după cum urmează:
(1) Soţiile - cum se cuvine în Domnul (versetul 18).
(2) Copiii - plăcuţi Domnului (versetul 20).
(3) Slujitorii - temându-se de Domnul (versetul 22).
(4) Slujitorii - ca Domnului (versetul 23).