În versetul 3, ni s-a spus că am murit. Aici ni se spune să dăm morţii mădularele noastre care sunt pe pământ. În aceste două versete avem o ilustrare clară a diferenţei dintre poziţia unui credincios şi starea lui. Poziţia lui este aceea a unuia care a murit. Starea lui trebuie să fie aceea de a se socoti mort faţă de păcat, prin darea la moarte a mădularelor sale care sunt pe pământ. Poziţia noastră este identică cu ceea ce suntem în Cristos. Starea noastră este identică cu ceea ce suntem în noi înşine. Poziţia noastră este darul fără plată al lui Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Starea noastră reprezintă răspunsul la harul lui Dumnezeu.

Aici trebuie să observăm şi diferenţa dintre lege şi har. Dumnezeu nu spune: „Dacă vei trăi o viaţă eliberată de păcat, atunci îţi voi da o poziţie de moarte împreună cu Cristos", căci asta ar însemna legea iar poziţia noastră ar depinde de propriile noastre eforturi şi - mai trebuie s-o spunem? - nimeni nu ar atinge acea poziţie. Mai degrabă, Dumnezeu spune: „Eu le dau fără plată tuturor celor care cred în Domnul Isus o poziţie de favoare înaintea Mea. Acum duceţi-vă şi trăiţi o viaţă corespunzătoare cu o chemare atât de înaltă!" Acesta e harul!

Când apostolul spune că trebuie să dăm la moarte mădularele noastre care sunt pe pământ, el nu vrea să spună prin aceasta că literalmente trebuie să distrugem vreunul din organele trupului nostru, ci recurge la o exprimare figurată, aşa cum reiese din următoarele propoziţii.

Termenul mădulare desemnează diversele forme de pofte şi de ură, pe care le găsim enumerate.

Desfrânarea se referă în general la relaţiile sexuale interzise sau la imoralitate, în special la cele dintre persoane necăsătorite (Matei 15:19;Marcu 7:21). Uneori sensul termenului e mai cuprinzător, fiind tradus prin imoralitate sexuală.

Necurăţie se referă la impuritate în gândire, vorbă sau faptă. Aici e vorba de necurăţie morală, nu fizică.

Patimile denotă pofte puternice, ieşite de sub control.

Dorinţa rea exprimă pofte sau lăcomii foarte puternice, adesea violente.

Lăcomia (de bani) se referă în generat la lăcomie sau la dorinţa de a avea mai mult, dar aici se referă probabil la dorinţa ne-sfântă de a satisface apetitul sexual, care este o formă de idolatrie.

Lista începe cu actele propriu-zise, trecând apoi la motive. Sunt descrise diversele forme de păcate sexuale, fiind urmărite apoi până la bârlogul lor, adică inima lacomă a omului. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă clar că nu este nimic greşit în actul sexual în sine. Dumnezeu l-a făcut pe om cu puterea de reproducere. Dar păcatul intervine atunci când acele lucruri cu care Dumnezeu în dragostea Sa Şi-a înzestrat creaturile sunt folosite în scopuri rele şi ilicite. Păcatul sexual a fost principalul păcat al lumii păgâne, în vremea lui Pavel şi negreşit a rămas şi azi pe acelaşi loc. Acolo unde credincioşii nu sunt predaţi Duhului Sfânt, păcatele sexuale adesea pătrund în viaţa lor, provocându-le căderea.