Pavel nu precizează la cine se referă în versetul 25. Poate că se referă la un stăpân nedrept, care îşi asupreşte slujitorii. Poate că un slujitor creştin s-a săturat să mai asculte de poruncile nedrepte venite din partea acestui stăpân. „Nu-i nimic", spune Pavel, „Domnul ştie tot ce se întâmplă, cunoaşte problema cu care eşti confruntat şi se va ocupa şi de nedreptăţile care ţi se fac."
Dar deşi în text sunt cuprinşi, probabil, şi stăpânii, el se referă în principal la slujitori. Lucrul de mântuială, înşelăciunea, tragerea chiulului sau alte forme de nesinceritate nu vor rămâne neobservate. La Dumnezeu nu există părtinire. El este Stăpânul tuturor şi distincţiile de care ţin seama oamenii nu înseamnă nimic pentru El. Dacă sclavii îşi înşeală stăpânii (cum se pare că a făcut Onisim), ei vor trebui să dea socoteală înaintea Domnului.