Orice se face trebuie făcut din toată inima (textual: „din suflet") ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. În orice formă de slujire creştină, precum şi în toate sferele vieţii, există multe obligaţii de lucru care le displac oamenilor. E de prisos să spunem că în general evităm asemenea munci. Dar versetul acesta ne învaţă lecţia importantă că până şi cel mai umil serviciu poate fi glorificat şi ridicat la rang de demnitate, dacă este făcut ca pentru Domnul. În această privinţă, nu există deosebire între lucrarea seculară şi cea sacră. Toate lucrările sunt sacre. Răsplăţile din cer nu vor fi pentru proeminenţă sau pentru succese aparente, nici pentru talente sau prilejuri, ci pentru credincioşie. Astfel persoane obscure vor fi într-o poziţie mai bună în ziua aceea, dacă şi-au îndeplinit cu credincioşie îndatoririle ca pentru Domnul. Două motouri atârnate adesea deasupra chiuvetei, în multe bucătării, sună astfel: „Nu oricum, ci triumfător" şi „Servicii divine se ţin aici de trei ori pe zi."