De la versetul 22 până la sfârşitul capitolului, Duhul lui Dumnezeu se adresează robilor sau sclavilor. Este interesant să observăm spaţiul acordat în Noul Testament sclavilor - un fapt care nu este întâmplător. El ne arată că indiferent cât de jos s-ar afla cineva pe scara socială, poate atinge cele mai înalte culmi în viaţa creştină, prin credincioşia sa faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Poate că este în acelaşi timp o reflecţie a preştiinţei lui Dumnezeu cu privire la faptul că cei mai mulţi creştini aveau să ocupe poziţii de slujire, mai degrabă decât poziţii de autoritate. De pildă, în Noul Testament găsim foarte puţine instrucţiuni privitoare la dregătorii naţiunilor. În schimb, găsim o sumedenie de îndrumări pentru cei ce şi-au consacrat viaţa slujirii altora. Sclavii din vremea lui Pavel erau de obicei foarte desconsideraţi şi, desigur, primii creştini vor fi fost surprinşi de spaţiul care li se acordă în aceste Scrisori. Faptul dovedeşte însă că harul lui Dumnezeu se coboară până la locul unde se află oamenii, indiferent cât de umilă ar fi poziţia ocupată de aceştia în viaţă. C. H. Mackintosh face următoarea observaţie: „Sclavul nu este exclus de la lucrarea lui Dumnezeu. Prin simplu fapt că-şi face datoria înaintea lui Dumnezeu, el poate împodobi doctrina, aducând slavă lui Dumnezeu."

Robilor li se spune să asculte în toate de cei ce sunt stăpânii lor pământeşti - termenul „pământeşti" constituind o atenţionare subtilă că aceştia sunt stăpâni doar în cele pământeşti! Asta pentru că ei au un Stăpân care este mai presus de toţi şi care vede tot ce se face copiilor Săi aflaţi în poziţii umile. Sclavii nu trebuie să slujească numai când sunt sub ochii lor, ca cei care caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, temându-se de Domnul. (Pentru a vedea o bună pildă a acestui adevăr în Vechiul Testament, deschideţi la Geneza 24:33.) În special când o persoană este asuprită, există tentaţia de a încetini lucrul, atunci când nu se uită stăpânul. Dar slujitorul creştin îşi va dea seama că Stăpânul lui se uită întotdeauna şi astfel, chiar dacă împrejurările sale pământeşti sunt foarte amare, el va lucra ca pentru Domnul.

Cu curăţie de inimă înseamnă că el va fi dominat de motive curate - adică va lucra numai pentru a-I fi plăcut Domnului Isus.

Interesant e că nu găsim în Noul Testament nici o prohibiţie expresă a sclaviei. Evanghelia nu răstoarnă instituţii sociale prin revoluţie. Dar oriunde a pătruns Evanghelia, sclavia a fost abolită. Asta nu înseamnă că aceste instrucţiuni sunt, astfel, fără însemnătate pentru noi. Tot ce se spune aici se poate aplica foarte bine şi la situaţia relaţiilor dintre patron şi salariaţi.