Creştinul nu trebuie să aibă o optică pământească. El nu trebuie să privească lucrurile sub aspectul în care se prezintă ele ochiului natural, ci în funcţie de importanţa lor înaintea lui Dumnezeu şi în perspectiva eternităţii. Vincent sugerează că „a căuta" din versetul 1 marchează străduinţa practică şi că gândiţi-vă din versetul 2 descrie impulsul lăuntric şi dispoziţia noastră sufletească.
Sintagma: Concentraţi-vă cu mintea (în româneşte: „Gândiţi-vă", n.tr.) este identică cu cea de la Filipeni 3:19: „care îşi concentrează mintea asupra unor lucruri pământeşti.'' A. T. Robertson scrie: „Viaţa botezată înseamnă că creştinul urmăreşte cerul şi se gândeşte la cer. Picioarele sale sunt încă pe pământ, dar capul îi este printre stele. El trăieşte ca un cetăţean al cerului aici pe pământ."
În timpul celui de-al doilea război mondial, un tânăr creştin a exclamat triumfător în faţa unui slujitor mai vârstnic al lui Cristos: „înţeleg că bombardierele noastre au tăcut prăpăd asupra oraşelor inamicului în cursul nopţii precedente." La care, credinciosul mai vârstnic a răspuns: „Nu ştiam că biserica lui Dumnezeu posedă bombardiere." Evident, acest creştin privea lucrurile din perspectiva divină, neputând să găsească nici un dram de satisfacţie în măcelărirea unor femei şi copii. F. B. Hole explică foarte bine poziţia noastră:
„Complementul identificării noastre cu Cristos în moartea Lui este identificarea noastră cu El în învierea Sa. Efectul primei acţiuni este de a ne deconecta de lumea omului, de religia omului, de înţelepciunea omului. Efectul celeilalte este de a ne pune în legătură cu lumea lui Dumnezeu şi tot ce se află în ea. Primele patru versete ale capitolului 3 desfăşoară privirilor noastre starea de binecuvântare în care suntem introduşi.”