Există deosebiri de vederi cu privire la punctuaţia versetului 16. Se ştie că în textul original al Noului Testament nu exista punctuaţie. Sensul unui verset ca cel de faţă depinde în mare de semnele de punctuaţie întrebuinţate. Sugerăm următoarea variantă:

„Cuvântul lui Cristos să locuiască în vor din belşug, în toată înţelepciunea, învăţându-vă şi sfătuindu-vă unii pe alţii; cu psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti, cântând cu har în inimile voastre Domnului.”

În felul acesta versetul are trei secţiuni.

Prima, se referă la faptul că trebuie să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi din belşug. Cuvântul lui Cristos se referă la învăţăturile lui Cristos, aşa cum le găsim în Biblie. Pe măsură ce umplem până la saturaţie inimile şi minţile noastre cu cuvântul Lui sfânt, căutând să ascultăm de acest cuvânt, în trăirea noastră zilnică, cuvântul lui Cristos este ca şi acasă la el în inimile noastre.

Al doilea gând care se desprinde este că în toată înţelepciunea trebuie să ne învăţăm şi să ne îndemnăm unii pe alţii. Fiecare creştin are răspunderea faţă de fraţii şi surorile lui în această privinţă. Învăţătura priveşte doctrina, pe când sfătuirea se referă la îndatorire. Cu alte cuvinte, suntem datori faţă de fraţii noştri să împărtăşim cu ei cunoştinţa din Scriptură şi să căutăm să-i ajutăm prin sfaturi practice şi evlavioase. Când învăţătura şi sfătuirea se face în înţelepciune, există şanse mai mari ca acestea să fie primite, decât atunci când rostim cuvintele apăsat, dar fără înţelepciune sau fără dragoste.

Al treilea lucru este că prin psalmi, imnuri şi cântări spirituale trebuie să cântăm cu har sau „mulţumire" în inimile noastre Domnului. Prin psalmi se înţeleg acele rostiri inspirate pe care le găsim în cartea cu acelaşi nume, ce erau cântate în cadrul serviciului de închinare în Israel. Pe de altă parte, prin imnuri se înţelegea cântări de închinăciune şi de laudă, adresate lui Dumnezeu Tatăl şi Domnului Isus Cristos, cum este şi acesta:

Isus! însuşi gândul la Tine

îmi umple inima de bucurie;

Dar şi mai mare bucurie este să-Ţi văd faţa

Şi în prezenţa Ta să mă odihnesc.

Atribuit lui Bernard de Clairvaux

Aceste imnuri nu sunt inspirate în acelaşi fel ca psalmii. Prin cântări duhovniceşti se înţelege poezia de factură religioasă, care descrie experienţa creştină, aşa cum se poate vedea din cuvintele următoare (redate în traducere aproximativă, n.tr.):

„O, de ce pace ne văduvim adesea, Ce dureri inutile purtăm! Toate astea pentru că nu aducem Totul înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.”

Joseph Scriven

Aşadar, recurgând la această varietate de cântări, trebuie să cântăm cu har sau cu mulţumire în inimile noastre Domnului. În acest punct se cuvine să spunem că creştinul trebuie să fie cu multă băgare de seamă şi discernământ în privinţa genului de muzică pe care îl utilizează. Multa - aşa-numită - muzică „creştină" din zilele noastre este uşoară şi nelalocul ei. O mare parte a acesteia este total contrară Scripturii şi încă şi mai multă este similară cu muzica „pop" sau rock a lumii, care este o dezonoare la adresa numelui lui Cristos.

Versetul 16 este foarte similar cu Efeseni 5:18,19, unde citim: „Nu vă îmbătaţi de vin - aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duhul, vorbind între voi cu psalmi, cu imnuri, cu cântări duhovniceşti, cântând şi intonând melodii în inima voastră Domnului." În Coloseni 3:16 deosebirea constă în faptul că în locul cuvintelor: „fiţi plini de Duhul", Pavel spune: „Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug." Cu alte cuvinte, fiind plini de Duhul şi fiind plini de cuvântul lui Dumnezeu sunt condiţii necesare pentru a putea trăi o viaţă plină de bucurie, rodnicie şi cu folos. Nu vom fi umpluţi cu Duhul dacă nu ne vom sătura cu cuvântul lui Dumnezeu; iar studierea cuvântului lui Dumnezeu nu-şi va face lucrarea deplină în viaţa noastră, dacă nu ne vom preda din străfundul fiinţei noastre stăpânirii Duhului Sfânt. Prin urmare, oare nu reiese clar că a fi umplut cu Duhul înseamnă a fi umplut cu cuvântul lui Dumnezeu? Nu este vorba aici de cine ştie ce experienţă tainică, de un moment culminant de mare emotivitate din viaţa mea, ci, mai degrabă, este rezultatul hrănirii mele zi de zi din Scripturi, meditând la ele, ascultând de ele şi trăind după principiile găsite în ele.