În versetul 10, Pavel a spus că ne-am îmbrăcat cu omul cel nou. Acum ne dă câteva modalităţi practice prin care se poate realiza acest lucru în viaţa noastră de zi cu zi. Mai întâi, el se adresează colosenilor, numindu-i aleşii lui Dumnezeu, aceasta fiind o referire la faptul că au fost aleşi de Dumnezeu în Cristos înainte de întemeierea lumii. Harul lui Dumnezeu prin care ne-a ales este una din tainele revelaţiei divine. Noi credem că Scriptura ne învaţă clar că Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a ales oameni care să fie ai lui Cristos. Noi nu credem că Dumnezeu l-a ales pe cineva să fie condamnat. O atare învăţătură este în contradicţie clară cu Scriptura. După cum credem în harul selectiv al lui Dumnezeu, tot aşa credem în responsabilitatea omului. Dumnezeu nu îi mântuieşte pe oameni împotriva voinţei lor. Aceeaşi Biblie care afirmă: „aleşi după ştiinţa mai înainte a lui Dumnezeu" mai spune şi: „oricine va chema numele Domnului va fi mântuit."

În continuare Pavel îi numeşte pe coloseni sfinţi şi preaiubiţi. Sfânt înseamnă sfinţit sau pus deoparte pentru Dumnezeu şi despărţit de lume. Noi suntem sfinţi în poziţia pe care o ocupăm înaintea lui Dumnezeu, dar trebuie să fim sfinţi şi în manieră practică, în viaţa pe care o trăim zilnic. Pentru că suntem focarul iubirii lui Dumnezeu, ne face plăcere sâ-I fim plăcuţi în toate privinţele.

Acum Pavel descrie harurile creştine cu care trebuie să ne îmbrăcăm asemenea unui veşmânt. În primul rând, cu o inima plină de îndurare.

Apoi bunătatea trebuie să se manifeste printr-un duh altruist faţă de alţii; printr-o atitudine de afecţiune şi bunăvoinţă.

Smerenia înseamnă starea umilă, disponibilitatea de a fi umiliţi şi de a-i stima pe alţii, considerându-i mai buni decât noi înşine.

Prin blândeţe nu se înţelege slăbiciunea, ci tăria de a ne lepăda de noi înşine, umblând în har faţă de toţi oamenii, cum spune şi E.W. Vine:

„Cei mai mulţi cred că atunci când cineva este blând asta se datorează faptului că ar fi neajutorat, că nu poate mai mult. Dar Domnul a fost „blând" pentru că a dispus de toate resursele nemărginite ale lui Dumnezeu, pe care le-a avut sub comanda Sa. Descrisă în latura ei negativă, blândeţea este contrarul auto-afirmării şi al propriilor interese; este acea stare de echilibru a duhului, în care nu suntem nici exaltaţi, nici doborâţi de întristare, pur şi simplu pentru că nu ne preocupăm de eul nostru.”

Dacă smerenia este „absenţa mândriei", atunci mândria este „absenţa pasiunii".

Îndelunga răbdare se referă la răbdare, atunci când suntem provocaţi şi la capacitatea de a îndura îndelung ofensele aduse nouă de alţii. Este o combinaţie de bucurie şi atitudine de omenie şi bunătate faţă de alţii, împletită cu perseverenţa în suferinţă.