În noua creaţie descrisă de apostol, nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici ne-circumcizie, nici barbar, nici scit, nici rob, nici liber, ci Cristos este totul în toţi. Diferenţele de naţionalitate, religie, cultură şi nivel social sunt elemente care nu contează. Cât priveşte poziţia lor înaintea lui Dumnezeu, toţi credincioşii sunt la acelaşi nivel şi în cercul de părtăşie al bisericii locale ar trebui să adoptăm aceeaşi atitudine.

Asta nu înseamnă că nu există distincţii în cadrul bisericii. Unii au darul de evanghelist, alţii de păstor, iar alţii de învăţători. Unii oameni sunt presbiteri în biserică iar alţii sunt diaconi. Astfel, versetul de faţă nu dispreţuieşte distincţiile cuvenite.

Tot aşa nu trebuie să interpretăm versetul, cum fac unii, în sensul că distincţiile de mai sus ar fi fost cu totul eliminate în lume. Nicidecum, căci există în continuare grec şi iudeu, prin „grec" înţelegându-se aici ne-evreii în general. După cum există circumcişi şi ne-circumcişi. Prin aceşti doi termeni sunt desemnaţi în Noul Testament evreii şi respectiv Neamurile. Dar aici termenii se referă probabil la ritualul circumciziei în sine, aşa cum era practicat de iudei şi nesocotit de Neamuri.

Apoi există în continuare barbari (adică oameni necultivaţi) şi sciţi. Cei doi termeni nu sunt aici în relaţie adversativă. Sciţii era barbari, dar într-o manieră mai pronunţată, fiind cei mai sălbatici dintre barbari.

Ultimul contrast este intre sclavi şi oameni liberi. Prin liber se înţelege cei ce nu au fost niciodată sclavi, adică s-au născut oameni liberi. Pentru creştin aceste distincţii lumeşti nu mai sunt importante. Cristos este Cel care contează cu adevărat! El este totul pentru credincios şi în toate. El reprezintă centrul şi circumferinţa vieţii creştine, cum arată foarte clar şi episcopul Ryle:

„Aceste trei cuvinte - Cristos este totul - sunt esenţa şi substanţa creştinismului. Dacă inimile noastre le vor îmbrăţişa, atunci bine va fi de sufletul nostru. Mulţi îi acordă lui Cristos un anumit loc în religia lor, dar nu locul pe care a intenţionat Dumnezeu să-L ocupe El. Pentru sufletele acestora, Cristos nu reprezintă „totul în toate". O, nu! Ci este fie Cristos şi biserica; fie Cristos şi sacramentele; fie Cristos şi slujitorii ordinaţi; fie Cristos şi propria lor pocăinţă; fie Cristos şi propria lor bunătate; fie Cristos şi rugăciunile lor; fie Cristos şi propria lor sinceritate şi milostenie, pe care se reazemă practic sufletele lor.”