Acum Pavel este gata să se ocupe direct de erorile (rătăcirile doctrinare) care îi ameninţau pe credincioşii din valea râului Lycus, unde, aşa cum arătam, era situat oraşul Colose.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă. Învăţăturile false le răpesc oamenilor tot ce e de valoare, înlocuindu-le cu lucruri de nimic.

Filozofia înseamnă textual: „iubirea înţelepciunii" şi nu este rea, în sine, ci devine rea arunci când oamenii caută înţelepciunea în afara Domnului Isus Cristos. Aici termenul e folosit cu scopul de a descrie încercarea omului de a afla şi cerceta, prin sforţările propriului său intelect, acele lucruri care pot fi cunoscute doar prin intermediul revelaţiei divine (1Corinteni 2:14). Este o înţelepciune rea pentru că preamăreşte raţiunea umană, aşezând-o mai presus de Dumnezeu şi pentru că se închină creaturii, mai mult decât Creatorului. Acest gen de înţelepciune rea este caracteristică liberalilor din vremea noastră, care fac atâta tapaj de intelectualismul şi raţionalismul lor.

Amăgire deşartă se referă la învăţăturile false şi lipsite de valoare ale celor care pretindeau că oferă adevăruri secrete unui cerc intim de oameni. Dar în realitate aceste învăţături erau lipsite de orice valoare, atrăgându-i pe oameni prin recurgerea la mobilul curiozităţii şi gâdilându-le vanitatea, întrucât - nu-i aşa? - aparţin unui cerc ales, elitei unui număr restrâns.

Filozofia şi amăgirea deşartă pe care le atacă Pavel sunt după tradiţia oamenilor, după principiile de bază (învăţăturile începătoare) ale lumii, iar nu după Cristos.

Prin „tradiţia oamenilor" se înţelege aici învăţăturile religioase născocite de oameni, care nu au însă nici o temelie adevărată în Scriptură. (Prin tradiţie se înţelege încetăţenirea unui obicei, a unei datini, care a pornit de la o chestiune de convenienţă sau care a servit scopurile unei anumite împrejurări.) Principiile de bază ale lumii se referă la ritualurile, ceremoniile şi rânduielile iudaice, prin care oamenii sperau să capete bunăvoinţa lui Dumnezeu.

Legea lui Moise îşi slujise scopul, ca arhetip al lucrurilor ce aveau să vină. Ea fusese un gen de „şcoală primară", pregătitoare a inimii pentru Cristos Ce avea să vină. Dar a reveni acum la ea ar însemna să se facă jocul învăţătorilor falşi, ale căror uneltiri vizau să-L înlocuiască (în inimile credincioşilor) pe Fiul lui Dumnezeu cu un sistem perimat.

Pavel voia ca colosenii să pună la încercare toate învăţăturile, pentru a verifica dacă erau sau nu în acord cu doctrinele lui Cristos. Aici ne va fi de folos să recurgem din nou la traducerea lui Phillips: „Aveţi grijă să nu vă strice nimeni credinţa prin intelectualism sau prin teorii care, deşi sună foarte elevate, sunt, în realitate, lipsite de sens. Pentru că toate acestea sunt, în cazul cel mai bun, întemeiate pe ideile oamenilor despre natura lumii, ele nesocotindu-L pe Cristos!"