Pavel recurge mai întâi la o metaforă din agricultură, apoi la una din arhitectură. Sintagma înrădăcinaţi se referă la ceea ce s-a întâmplat la convertirea noastră. Ni se prezintă imaginea în care Domnul Isus Cristos întruchipează solul, în care se înfig rădăcinile noastre, trăgându-şi toată seva din El. Desigur, aici se subliniază şi importanţa de a ne înfige rădăcinile adânc în El, pentru a nu fi zdruncinaţi (Matei 13:5,20,21).
Apoi Pavel recurge la analogia cu o clădire. Zidiţi în El. Aici Domnul Isus este asemuit cu o temelie - Stânca veacurilor, pe Care suntem zidiţi noi (Luca 6:47-49). Noi am fost înrădăcinaţi o dată pentru totdeauna, dar suntem zidiţi întruna.
Şi întăriţi în credinţă sau „confirmaţi". Ideea care se desprinde de aici este a unui proces continuu, care se desfăşoară pe tot parcursul vieţii creştine. Epafras le predase colosenilor noţiuni le de bază ale creştinismului. Acum, pe măsură ce ei înaintau pe cărarea credinţei, aceste adevăruri scumpe erau confirmate şi adeverite în inima şi în viaţa lor. Subliniind reversul acestei situaţii, 2Petru 1:9 arată că eşecul de a înainta în viaţa duhovnicească duce la îndoială şi la pierderea bucuriei şi a binecuvântării evangheliei.
Pavel încheie această descriere cu cuvintele: sporind din belşug în ea cu mulţumiri. El nu-i vrea pe creştini să fie nişte posesori ai doctrinei corecte, dar reci, ci doreşte ca ei să fie captivaţi de adevărurile minunate ale evangheliei, pentru ca din inimile lor să se reverse lauda şi mulţumirea către Domnul.
Mulţumiri pentru binecuvântările creştinismului constituie antidotul minunat împotriva otrăvii doctrinei false.
Arthur Way traduce versetul 7 astfel: „Fiţi ca nişte pomi bine înrădăcinaţi, ca nişte clădiri ce se ridică mereu, simţindu-vă învăluiţi de prezenţa Lui, ba mai mult (căci în acest scop a fost educaţia voastră): să fiţi neclintiţi în credinţa voastră, plini până la refuz de mulţumiri.”