Aici Pavel îi încurajează să continue cum au pornit iniţial la drum, adică prin credinţă. După cum L-aţi primit pe Cristos Isus Domnul, aşa să şi umblaţi în El. Accentul se pune aici pe cuvântul Domn. Cu alte cuvinte, ei au recunoscut că în El găsesc resursele depline, suficienţa totală la orice nevoie a lor. El a fost întru totul de ajuns nu numai pentru mântuirea lor, ci şi pentru toate aspectele vieţii creştine. Acum Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să continue să recunoască domnia lui Cristos. Ei nu trebuie să se abată de la El prin acceptarea în cugetul lor a unor învăţături omeneşti, oricât de convingătoare ar părea acestea. Termenul umblare este folosit adesea cu referire la viaţa creştină, referindu-se la acţiune şi înaintare pe această cărare. Nu poţi umbla şi în acelaşi timp rămâne pe loc. Tot aşa este şi în viaţa creştină: fie mergem înainte, fie înapoi. Dar de stat pe loc nu putem sta!