Sensul versetului 21 este completat de versetul 22. Acestea sunt interdicţii şi prohibiţii inventate de om, cum reiese din cuvintele: după poruncile şi învăţăturile oamenilor. Să fie oare aceasta esenţa adevăratei religii? Oare la asta se reduce totul, la mâncări sau la băuturi? Sau, dimpotrivă, religia adevărată se ocupă cu Cristosul Cel Viu? Weymouth traduce versetele 20-22 astfel:
„Dacă aţi murit cu Cristos şi aţi scăpat de noţiunile de bază ale lumii, de ce atunci - ca şi când viaţa voastră ar aparţine în continuare lumii - vă supuneţi unor precepte de genul: „Nu lua cutare lucru"; „Nu gusta acel lucru"; „Nu te atinge de acesta" - care se referă la lucruri ce au menirea de a fi consumate, fiind pieritoare - ascultând astfel doar de nişte porunci şi învăţături omeneşti?