Principiile de bază ale lumii (sau „învăţăturile începătoare ale lumii") se referă la datini şi ritualuri. De pildă, ritualurile din Vechiul Testament erau elemente rudimentare ale lumii în sensul că propagau principiile elementare ale religiei, adică abecedarul, noţiunile de bază (Galateni 4:9-11). Poate că Pavel se gândeşte şi la ritualurile şi datinile asociate cu practica gnosticismului sau a altor religii. În mod deosebit, apostolul se ocupă de ascetism, care a derivat din iudaismul ce şi-a pierdut deja valabilitatea înaintea lui Dumnezeu sau din gnosticism ori din orice alt cult deraiat, care niciodată nu a avut valabilitate înaintea lui Dumnezeu.

Întrucât colosenii au murit împreună cu Cristos, Pavel îi întreabă de ce mai doreau încă să se supună unor reguli de acest gen. A proceda astfel înseamnă a uita că au rupt orice legături cu lumea. Poate că în mintea unora se ridică aici întrebarea: „Dacă un creştin este mort faţă de rânduieli, de ce reţine totuşi practica botezului şi a Cinei Domnului?" Răspunsul cel mai evident este că aceste două rânduieli ale Bisericii Creştine sunt clar expuse şi prescrise de Noul Testament. Dar ele nu sunt „mijloace ale harului", care ne-ar face mai adecvaţi pentru cer sau ne-ar ajuta să căpătăm bunăvoinţa lui Dumnezeu. Mai degrabă, ele sunt simple gesturi de ascultare faţă de Domnul, prin care indicăm identificarea cu Cristos şi ne amintim de El în moartea Sa. Ele nu sunt atât de mult legi care trebuiesc respectate, cât privilegii de care se cuvine să ne bucurăm.