Sărbătorile religioase iudaice erau o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul (substanţa) este al lui Cristos. Ele au fost instituite în Vechiul Testament ca un fel de anticipare, ca imagini prefiguratoare. De pildă, Sabatul a fost dat ca un arhetip al odihnei de care aveau să aibă parte toţi cei ce aveau să creadă în Domnul Isus Cristos. Acum, după ce a venit Domnul Isus, ce rost mai are să se ocupe oamenii de umbre? E ca şi cum ne-am ocupa de o fotografie, când persoana din fotografie se află lângă noi.