Pavel descrie în continuare un alt lucru pe care îl cuprinde lucrarea lui Cristos. A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi 1-a luat din cale, pironindu-1 pe cruce. Prin înscrisul care era împotriva noastră, prin poruncile lui se înţelegea legea. Într-o privinţă, Cele Zece Porunci au fost împotriva noastră, condamnându-ne, pentru că noi n-am putut să le respectăm întru totul. Dar apostolul Pavel nu se gândeşte numai la Cele Zece Porunci, ci şi la legea ceremonială care i-a fost dată Israelului. În legea ceremonială, existau tot felul de porunci cu privire la zile sfinte, la alimente şi la alte ritualuri religioase. Toate acestea făceau parte din religia prescrisă a iudeilor. Ele îndreptau privirile spre venirea Domnului Isus, fiind umbre ale Persoanei şi lucrării Sale. În moartea Sa pe cruce, El le-a dat pe toate acestea la o parte, ţintuindu-le pe cruce şi anulându-le, cum se anulează o notă de plată atunci când este achitată sau cum se exprimă Meyer: „Prin moartea lui Cristos pe cruce, legea care îi condamna pe oameni şi-a pierdut autoritatea penală, întrucât Cristos, prin moartea Sa, a îndurat pentru om blestemul legii, devenind sfârşitul legii." Kelly exprimă aceeaşi idee: „Legea nu este moartă, dar noi am murit faţă de ea."
Se prea poate ca limbajul lui Pavel în acest loc să se refere la practica străveche de a afişa într-un loc public dovada scrisă a unei datorii publice, ca toţi să ştie că creditorul nu mai putea avea nici o pretenţie de la datornic.