Apostolul Pavel aplică acum toate aceste lucruri în cazul colosenilor. Înainte de convertirea lor, ei erau morţi în greşelile lor. Asta înseamnă că, datorită păcatelor lor, ei erau morţi duhovniceşte faţă de Dumnezeu. Nu înseamnă însă că duhurile lor erau moarte, ci doar faptul că în duhul lor nu se înregistra nici o tresărire faţă de Dumnezeu şi că ei nu puteau face nimic pentru a obţine bunăvoinţa lui Dumnezeu. Nu numai că ei erau morţi în păcate, dar Pavel spune că erau necircumcişi în firea lor păcătoasă. Necircumcizia se referă adesea în Noul Testament la Neamuri. Colosenii erau ei înşişi Neamuri, adică ne-evrei, ne-făcând parte din poporul ales al lui Dumnezeu pe acest pământ. Prin urmare, ei se situaseră pe o poziţie de distanţare faţă de Dumnezeu; dăduseră frâu liber poftelor firii vechi. Dar când au auzit evanghelia şi au crezut în Domnul Isus Cristos, ei au fost înviaţi împreună cu Cristos şi toate greşelile lor au fost iertate. Cu alte cuvinte, întregul stil de viaţă al colosenilor s-a schimbat; toată istoria lor de păcătoşi a luat sfârşit, ei fiind acum creaturi noi în Cristos Isus! Ei trăiau realitatea învierii. Prin urmare, ei trebuiau să-şi ia rămas bun de la tot ce-i caracteriza înainte ca oameni cufundaţi în firea veche.