Apostolul continuă efortul de a imprima în cititorii săi a tot suficienţa Domnului Isus Cristos, precum şi poziţia perfectă pe care o au ei în El. Este o minunată expresie a harului lui Dumnezeu faptul că adevărul din versetul 10 îl urmează pe cel din versetul 9. În Cristos locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii trupeşte, iar credinciosul este complet în El. Desigur, asta nu înseamnă că în credincios locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii. Singurul în care a locuit, locuieşte şi va locui în veci toată plinătatea Dumnezeirii este Domnul Isus Cristos. Dar ceea ce ne învaţă acest verset este că credinciosul are în Cristos tot ce-i trebuie pentru viaţă şi evlavie. Spurgeon ne oferă o bună definiţie a completeţii noastre, spunând că noi suntem:
(1) compleţi, fără ajutorul ceremoniilor iudaice;
(2) compleţi fără ajutorul filozofiei;
(3) compleţi, fără invenţiile superstiţiei;
(4) compleţi, fără meritul uman.
Cel în care suntem compleţi este Capul oricărei domnirii şi stăpâniri. Gnosticii erau foarte preocupaţi de tema îngerilor, aşa cum se arată mai încolo, în capitolul de faţă. Dar Cristos este capul peste toate fiinţele îngereşti şi ar fi o mare greşeală să ne ocupăm de îngeri, când însuşi Creatorul îngerilor este ţinta iubirii noastre, Cel cu care avem o aleasă părtăşie.