Nu este-prea clară legătura acestui verset cu textul precedent. Trebuie el legat de versetul 3? Noi dăm mulţumiri... din pricina nădejdii care vă este păstrată în ceruri? Sau legătura trebuie stabilită cu versetul 4: Dragostea voastră pentru toţi sfinţii, din pricina nădejdii care vă este păstrată în ceruri?
Ambele interpretări sunt valabile. Apostolul avea motive să mulţumească nu numai pentru credinţa şi dragostea lor, ci şi pentru moştenirea de care vor avea ei parte în viitor. Pe de altă parte, tot atât de adevărat este şi faptul că credinţa în Cristos Isus şi dragostea pentru toţi sfinţii sunt exercitate în lumina binecuvântărilor care ne aşteaptă. În orice caz, putem vedea cu toţii că Pavel enumera aici cele trei virtuţi cardinale ale vieţii creştine: credinţa, dragostea şi nădejdea, pe care le găsim şi la 1Corinteni 13:13 şi la 1Tesaloniceni 1:3;5:8. Lightfoot spune: „Credinţa se reazemă pe trecut; dragostea acţionează în prezent; iar nădejdea ne îndreaptă privirile spre viitor.”
În versetul acesta nădejdea nu înseamnă atitudinea de aşteptare sau de năzuire după un lucru, ci se referă la obiectul sperat. Aici înseamnă împlinirea sau consumarea mântuirii noastre, când vom fi duşi în cer şi ne vom lua în primire moştenirea veşnică. Colosenii auziseră despre această nădejde, probabil când Epafras le vestise evanghelia.
Ceea ce au auzit ei este redat de sintagma: cuvântul adevărului evangheliei. Evanghelia de aici este descrisă ca mesajul unei veşti bune adevărate. Poate că Pavel se gândea la învăţăturile false ale gnosticilor, când scria aceste cuvinte. Cineva a definit „adevărul" drept ceea ce afirmă Dumnezeu despre un lucru (Ioan 17:17).
Evanghelia este adevărată pentru că este cuvântul lui Dumnezeu.