Sintagma pe El îl predicăm este semnificativă. Desigur, El se referă la Domnul Isus Cristos (versetul 27). Pavel spune că predică o Persoană. Cu alte cuvinte, nu şi-a pierdut timpul cu politică sau filozofie, ci şi-a concentrat mesajul asupra Persoanei Domnului Isus însuşi, pentru că şi-a dat seama că creştinismul este Cristos. Avertizându-1 pe orice om şi învăţându-1 pe orice om în toată înţelepciunea, ca să-i putem prezenta pe orice om desăvârşit în Cristos Isus. Avem aici alte detalii despre slujba preaiubitului apostol, ce vestea cuvântul de la om la om. Pe cei nemântuiţi îi avertiza de groaznica mânie care va veni şi-i învăţa pe sfinţi marile adevăruri ale credinţei creştine.
Apoi vedem accentul pe care îl punea apostolul pe lucrarea de consolidare, imediat următoare convertirii. El resimţea o mare responsabilitate faţă de cei pe care îi îndrepta spre Mântuitorul. El nu se mulţumea să vadă sufletele mântuite şi apoi să-şi ia la revedere. El dorea să-l prezinte pe orice om desăvârşit în Cristos Isus. Pavel se înfăţişează pe sine ca un preot ce aduce jertfe lui Dumnezeu. Jertfele de aici sunt bărbaţi şi femei. În ce condiţii îi oferă el Domnului? Sunt ei slabi? Sau nişte bebeluşi în Cristos? Adevărul e că apostolul îi vrea să fie creştini maturi, dezvoltaţi, adulţi. El vrea ca ei să fie ancoraţi în adevăr. Avem noi pe inimă aceeaşi povară pentru cei pe care i-am îndrumat la Cristos?