Adevărul acestei taine poate fi rezumat după cum urmează:

(1) Biserica este Trupul lui Cristos. Toţi credincioşii sunt mădulare ale Trupului, fiind destinaţi să fie părtaşi veşnici la slava lui Cristos.

(2) Domnul Isus este Capul Trupului, asigurându-i viaţa, seva, alimentaţia şi călăuzirea.

(3) Evreii nu beneficiază de nici un tratament preferenţial când vine vorba de intrarea în sânul bisericii, după cum Neamurile nu sunt deloc dezavantajate în această privinţă. Atât evreii, cât şi Neamurile devin mădulare ale Trupului prin credinţă, formând un singur om (Efeseni 2:15;3:6). Faptul că Neamurile pot fi mântuite nu a fost un adevăr ascuns în Vechiul Testament; dar faptul că Neamurile convertite vor fi împreună mădulare ale Trupului lui Cristos, că vor fi alături de El în slavă, domnind cu El - ei bine, acesta a fost un adevăr necunoscut în Vechiul Testament.

Aspectul anumit pe care îl subliniază Pavel în legătură cu taina bisericii în versetul 27 este faptul că Domnul Isus este dispus să locuiască în inima Neamurilor. Cristos în voi nădejdea slavei. Aceste cuvinte au fost adresate colosenilor, deci unor Neamuri, ne-evrei, drept care F. B. Meyer exclamă: „Faptul că El a consimţit să locuiască în inima unui copil al lui Avraam a fost considerat un act minunat de condescendenţă, dar apoi faptul că Şi-a făcut locuinţa în inima unui ne-evreu - ei bine, asta a fost incredibil!” Şi totuşi exact asta presupune taina: „că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuind acelaşi trup, luând parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Cristos prin evanghelie” (Efeseni 3:6). Pentru a sublinia importanţa acestui adevăr, apostolul nu se mulţumeşte să spune „taina" sau „gloria acestei taine", ci bogăţiile slavei tainei acesteia, comasând o seamă de cuvinte, pentru a imprima în cititorii epistolei sale faptul că acesta este un adevăr slăvit, care trebuie tratat de ei cu toată atenţia.

Care este Cristos în voi, nădejdea slavei. Cristos care locuieşte în credincioşi este nădejdea lor de slavă. Noi nu avem alt titlu de proprietate, alt drept de a merge în cer decât Mântuitorul nostru însuşi. Faptul că El locuieşte în noi face ca cerul să ne fie atât de asigurat de parcă deja ne-am afla acolo!