Faptul că întregirea de către Pavel a cuvântului lui Dumnezeu a avut de a face cu taina reiese din versetul de faţă, anume taina ţinută ascunsă din veacuri şi din generaţii, dar descoperită acum sfinţilor Săi. În NT o taină este un adevăr nedescoperit anterior, dar care a fost făcut cunoscut acum fiilor oamenilor prin apostolii şi profeţii Noului Testament. Este un adevăr la care omul nu putea ajunge nicidecum prin propria sa inteligenţă, dar pe care Dumnezeu în harul Lui a îngăduit să fie făcut cunoscut.
Versetul acesta este unul din multele din Noul Testament care ne învaţă că adevărul privitor la biserică nu era cunoscut în perioada Vechiului Testament, căci fusese ţinut ascuns de veacuri şi de generaţii (Efeseni 3:2-13;Romani 16:25-27). Astfel este greşit să afirmăm că biserica ar fi început cu Adam sau cu Avraam. Biserica a început în ziua de Rusalii, iar adevărul despre biserică a fost descoperit apostolilor. Biserica în Noul Testament nu este tot una cu Israelul din Vechiul Testament, ci este o realitate cu totul şi cu totul nouă, ce n-a existat în prealabil.
Obârşia Israelului se identifică cu momentul chemării lui Avraam de către Dumnezeu, din Ur, din ţara haldeilor, când acesta a renunţat la celelalte popoare şi la păcatele şi idolatria acestora. Dumnezeu a făcut o naţiune din sămânţa lui Avraam, distinctă de toate celelalte naţiuni şi separată de ele. Biserica este exact reversul acesteia, fiind o uniune de credincioşi din toate rasele şi naţionalităţile, reuniţi într-un singur Trup şi despărţiţi moral şi duhovniceşte de toţi ceilalţi. Faptul că biserica nu este continuarea Israelului se poate vedea dintr-o seamă de lucruri, de pildă din analogia cu „smochinul", folosită de Pavel la Romani 11, pentru a arătat că naţiunea Israel îşi păstrează identitatea distinctă, dar că orice evreu care crede în Cristos devine membru al bisericii (Coloseni 3:10,11).