Ultimele şase versete din capitolul 1 descriu slujba lui Pavel. Mai întâi, ea s-a desfăşurat într-o atmosferă de suferinţă. Scriind din închisoare, Pavel poate spune că acum se bucură în suferinţele sale pentru sfinţi, adică, din pricina lor. Ca slujitor al Domnului Isus Cristos, el a fost chemat să îndure nespuse greutăţi, prigoane şi suferinţe. Toate acestea au fost pentru el un privilegiu - privilegiul de a completa ce lipsea în suferinţele lui Cristos. Ce vrea să spună apostolul prin asta? Mai întâi, nu poate fi o referire la suferinţele ispăşitoare ale Domnului Isus Cristos pe cruce, căci acestea au fost isprăvite odată pentru totdeauna şi nimeni nu mai poate lua parte la ele. Dar există un sens în care Domnul Isus încă mai suferă. Când Saul din Tars a fost doborât la pământ pe drumul spre Damasc, el a auzit o voce din cer, spunând: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?" Saul nu fusese conştient că-L persecută pe Domnul - el nu-i persecutase decât pe creştini. Dar el a aflat că persecutându-i pe credincioşi, el L-a persecutat pe Mântuitorul lor. Capul din cer resimte suferinţele Trupului Său de pe pământ.
Astfel, apostolul Pavel consideră toate suferinţele pe care creştinii surit nevoiţi să le îndure din pricina Domnului Isus ca parte integrantă din suferinţele lui Cristos care au mai rămas. Aici sunt incluse suferinţele din pricina neprihănirii, suferinţele de dragul Lui (purtând ocara Lui) şi suferinţele din pricina evangheliei.
Dar suferinţele lui Cristos se referă nu numai la suferinţele pentru Cristos, ci descriu şi acelaşi fel de suferinţe pe care le-a îndurat şi Mântuitorul când s-a aflat pe pământ, deşi pe o scară mult mai mică.
Suferinţele îndurate de apostolul în trupul său au fost din pricina trupului lui Cristos, adică pentru biserica Lui. Suferinţele oamenilor nemântuiţi sunt, într-o anumită privinţă, fără sens, căci nu se atinge nici un grad ridicat de demnitate. Ele nu sunt altceva decât o anticipare a chinurilor iadului, pe care le vor îndura pe veci de veci. Nu tot aşa este cu suferinţele creştinilor. Când aceştia suferă pentru Cristos, într-un sens foarte real însuşi Cristos suferă cu ei.