El i-a împăcat în trupul Lui de carne, prin moarte. Nu prin viaţa Sa s-a făcut aceasta, ci prin moartea Sa.
Sintagma: trupul Lui de carne înseamnă că Domnul Isus a înfăptuit împăcarea prin moartea Sa pe cruce, într-un trup uman real (iar nu ca fiinţă spirituală, ca un duh, cum afirmau gnosticii). Comparaţi Evrei 2:14-16, unde întruparea lui Cristos este declarată o condiţie necesară răscumpărării. Or, gnosticii negau acest fapt.
Minunatul rezultat al acestei împăcări este redat de cuvintele: ca să vă prezinte înaintea Lui sfinţi, curaţi şi fără vină. Ce har minunat, ca păcătoşii nelegiuiţi să poată fi izbăviţi de trecutul lor, fiind strămutaţi într-un tărâm atât de binecuvântat! Cum se exprimă şi C. R. Erdman: „în Cristos găsim un Dumnezeu care este aproape, care are grijă, care aude, căruia îi pasă, care se îndură şi care mântuieşte.”
Deplina eficacitate a împăcării realizată de Cristos cu privire la ai Săi se va vedea atunci când vom fi înfăţişaţi înaintea lui Dumnezeu Tatăl fără păcat, fără pată şi fără nici o acuză la activul nostru, când, închinându-ne, îl vom recunoaşte bucuroşi pe Cristos ca fiind Cel Vrednic (Apocalipsa 5).