Stăpânirea Domnului Isus nu acoperă doar universul natural, ci se extinde şi la domeniul spiritual. El este Capul trupului, al Bisericii. Toţi credincioşii în Domnul Isus din actuala dispensaţie formează împreună ceea ce se numeşte trupul lui Cristos sau biserica. După cum trupul uman este vehiculul prin care se exprimă o persoană, tot aşa Trupul lui Cristos este vehiculul prin care a găsit El cu cale să se exprime faţă de lume. Şi El este Capul acelui trup. Capul transmite ideea de îndrumare, dirijare şi control. El ocupă locul de preeminenţă în cadrul bisericii.

El este începutul. Prin asta noi înţelegem începutul noii creaţii (vezi Apocalipsa 3:14), sursa vieţii spirituale - adevăr exprimat şi de folosirea sintagmei Cel întâi-născut dintre cei morţi. Şi aici trebuie să avem grijă să subliniem că prin asta nu se înţelege că Domnul Isus a fost primul care a înviat din morţi, deoarece au mai existat cazuri de înviere în Vechiul Testament, precum şi în Noul Testament. Dar Domnul Isus a fost primul care a înviat din morţi, pentru ca după aceea să nu mai moară. El a fost primul care a înviat cu un trup slăvit şi a înviat ca şi Cap al unei noi creaţii. Învierea Sa este unică, fiind garanţia că toţi cei ce-şi pun încrederea în El vor învia şi ei. Învierea Lui îi proclamă supremaţia în cadrul creaţiei spirituale, după cum arată foarte frumos Alfred Mace: Cristos nu poate ocupa locul secund nicăieri. El este „întâiul născut peste toată creaţia” pentru că El a creat totul (Coloseni 1:15,16). El este în acelaşi timp întâiul născut dintre cei morţi în legătură cu o familie răscumpărată şi cerească. Astfel creaţia şi răscumpărarea îi acordă onorurile supremaţiei, pentru că este Cine este şi pentru ceea ce a făcut; „pentru ca în toate lucrurile El să aibă pre-eminenţa.” El este primul peste tot.

Domnul Isus are astfel o dublă pre-eminenţă: mai întâi în cadrul creaţiei şi apoi în biserică. Dumnezeu a decretat ca în toate lucrurile EL să aibă pre-eminenţa: Ce răspuns adecvat e acesta pentru toţi cei care atât pe vremea lui Pavel, cât şi a noastră ar căuta să-L deposedeze pe Cristos de Dumnezeirea Sa, făcându-L doar o fiinţă creată, oricât de înalt ar fi rangul la care L-ar aşeza ei!

Citind cuvintele: ca în toate lucrurile El să aibă pre-eminenţa, este cât se poate de nimerit să ne întrebăm: „Are El oare pre-eminenţa, locul suprem, în viaţa mea?”