În următoarele patru versete, îl găsim descris pe Domnul Isus:

(1) în relaţia Sa cu Dumnezeu (versetul 15);

(2) în relaţia Sa cu creaţia (versetul 16,17);

(3) în relaţia Sa cu biserica (versetul 18).

Domnul este descris aici drept chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Chipul transmite cel puţin două idei. Mai întâi, gândul că Domnul Isus ne-a învrednicit să vedem cum este Dumnezeu. Dumnezeu este Duh şi, prin urmare, invizibil. Dar în Persoana lui Cristos, Dumnezeu Ş-a făcut pe Sine vizibil ochilor muritorilor. În acest sens Domnul Isus este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Oricine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl (vezi Ioan 14:9). Dar cuvântul chip transmite şi ideea de „reprezentant". Dumnezeu l-a aşezat iniţial pe Adam pe pământ ca să-I reprezinte interesele, dar Adam a dat greş. Prin urmare, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu născut în lume ca Reprezentant al Său, ca să Se ocupe de interesele Sale şi să-i facă cunoscută omului inima Sa plină de iubire. În această privinţă, El este chipul lui Dumnezeu. Acelaşi cuvânt chip este folosit şi la 3:10, unde se spune că credincioşii sunt chipul lui Cristos.

Cristos mai este şi Cel întâi-născut peste toată creaţia sau peste toate fiinţele create. Ce înseamnă asta? Unii învăţători falşi sugerează că Domnul Isus este El însuşi o fiinţă creată, că a fost prima Persoană creată de Dumnezeu. Ba unii merg până acolo încât să recunoască că El este cea mai măreaţă dintre creaturile care au ieşit din mâna lui Dumnezeu. Dar nimic nu ar putea contrazice mai direct învăţătura cuvântului lui Dumnezeu decât aceste păreri.

Sintagma: „Cel întâi-născut” are cel puţin trei înţelesuri în Scriptură. În Luca 2:7, se foloseşte în sens literal, când Maria L-a născut pe primul ei Fiu, întâi-născut. În Exod 4:22 însă termenul e folosit cu sens figurat. „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.” În versetul acesta nu se exprimă deloc ideea unei naşteri fizice, ci Domnul recurge la termenul de întâi născut pentru a descrie locul aparte pe care-l ocupă poporul Israel în planurile şi scopurile Sale. În fine în Psalmul 89:27 termenul „întâi născut” e folosit pentru a desemna un loc de superioritate, de supremaţie, având un caracter unic. Acolo, Dumnezeu spune că îl va face pe David întâiul Său născut, mai presus de regii pământului. David a fost în realitate ultimul fiu născut al lui Iese, după trup. Dar Dumnezeu a hotărât să-i acorde un loc de supremaţie unică, de primat şi de suveranitate.

Oare nu este exact acesta gândul subliniat la Coloseni 1:15 - Cel întâi-născut peste toată creaţia? Domnul Isus Cristos este Fiul unic al lui Dumnezeu. Într-o privinţă, toţi credincioşii sunt fii ai lui Dumnezeu, dar Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu într-un sens care nu se aplică la nimeni altul. El a existat dinainte de toată creaţia şi ocupă o poziţie de supremaţie peste ea.

Sintagma: Cel întâi-născut peste toată creaţia nu are aici nimic de a face cu naşterea, ci înseamnă, pur şi simplu, că El este Fiul lui Dumnezeu în virtutea unei relaţii eterne. Este un titlu de prioritate a poziţie, şi nu doar a timpului.