După ce a menţionat împărăţia Fiului dragostei lui Dumnezeu, Pavel se lansează acum într-unul din cele mai măreţe pasaje din cuvântul lui Dumnezeu privitoare la Persoana şi lucrarea Domnului Isus. Ne este greu să ştim dacă Pavel şi-a încheiat rugăciunea sau dacă aceasta continuă în versetele de faţă pe care urmează să le studiem. Nu are însă prea mare importanţă, pentru că şi dacă următoarele versete nu sunt o rugăciune, ele negreşit sunt o adevărată închinare.

Sturz a scos în evidenţă că „în acest pasaj uimitor, care îl preamăreşte pe Isus Cristos mai mult decât oricare alt pasaj, numele Lui nu apare nici o singură dată, sub nici o formă.” Deşi acest lucru este, într-o privinţă, remarcabil, nu trebuie să ne mire. Căci Cine altul decât binecuvântatul nostru Mântuitor ar putea fi obiectul descrierii ce ni se înfăţişează privirilor? Pasajul ne aminteşte de întrebarea pe care i-a pus-o Maria grădinarului: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau” (Ioan 20:1-5). Aşadar, nu I-a spus pe nume, deoarece nu era nevoie, mintea fiindu-i preocupată de o singură Persoană.

Cristos - ne este înfăţişat mai întâi drept Cel în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor. Răscumpărarea descrie actul prin care am fost cumpăraţi de pe piaţa de sclavi a păcatului. E ca şi când Domnul Isus ar fi pus o etichetă cu preţul asupra noastră. Cât de mare a fost valoarea ce ne-a acordat-o? În realitate, El a spus: „Pun un preţ aşa de mare pe ei încât sunt dispus să-Mi vărs sângele, ca să-i cumpăr.” Întrucât am fost cumpăraţi cu un preţ atât de mare, ar trebui să ne fie clar că nu mai suntem ai noştri; am fost cumpăraţi cu un preţ. Prin urmare, nu mai trebuie să trăim viaţa după bunul nostru plac. Borden din Yale a scos în evidenţă că dacă ne luăm viaţa, făcând ce dorim cu ea, ne însuşim un lucru ce nu ne aparţine, fiind, prin urmare, hoţi!

Nu numai că El ne-a răscumpărat, ci ne-a dat iertarea păcatelor. Asta înseamnă că Dumnezeu a şters datoria acumulată de păcatele noastre. Domnul Isus a plătit plata pentru aceste păcate pe cruce; de-acum nu mai e nevoie să se facă nici o plată. Contul a fost achitat şi încheiat, iar Dumnezeu nu numai că ne-a iertat, ci ne-a îndepărtat păcatele, cum este răsăritul departe de apus (Psalmul 103:12).