Învrednicindu-ne să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină, Dumnezeu ne-a eliberat de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui (cf. 1Ioan 2:11). Acest lucru poate fi ilustrat prin experienţa copiilor lui Israel, aşa cum o găsim consemnată în Exod. Ei o duseseră greu în Egipt, sub loviturile de bici ale stăpânilor de sclavi. Dar printr-un act minunat al intervenţiei divine, Dumnezeu i-a izbăvit din groaznica robie şi i-a condus prin pustie spre ţara făgăduinţei. Tot aşa şi noi, ca păcătoşi eram robi ai Satanei, dar prin Cristos am fost izbăviţi din ghearele sale, fiind acum supuşi ai împărăţiei lui Cristos. Împărăţia Satanei este caracterizată de întuneric - adică de absenţa luminii, căldurii şi bucuriei; pe când împărăţia lui Cristos este caracterizată de dragoste, care presupune prezenţa tuturor celor trei elemente: lumină, căldură şi bucurie.
Împărăţia lui Cristos e văzută în Scriptură în câteva aspecte diferite. Când a venit prima oară pe pământ, El a oferit naţiunii Israel o împărăţie literală. Iudeii doreau izbăvirea de sub asuprirea romană, dar nu voiau să se pocăiască de păcatele lor. Cristos nu putea domni decât peste un popor aflat într-o relaţie spirituală corectă cu El. Când Domnul Isus le-a arătat acest lucru israeliţilor, aceştia L-au respins pe Regele lor, răstignindu-L. De atunci Domnul Isus a revenit în cer şi acum asistăm la împărăţia în faza ei tainică (Matei 13). Asta înseamnă că împărăţia nu se poate vedea sub formă vizibilă. Regele este absent. Dar toţi cei care Îl acceptă pe Isus Cristos în această epocă îl recunosc ca Stăpânilor de drept al lor, fiind astfel supuşii împărăţiei Sale. În viitor, când Domnul Isus va reveni pe pământ, îşi va stabili împărăţia, a cărei capitală va fi Ierusalimul, şi va domni o mie de ani. La sfârşitul celor o mie de ani, Cristos îi va zdrobi sub picioarele Sale pe toţi duşmanii, predând împărăţia lui Dumnezeu Tatăl. Şi astfel se va inaugura împărăţia veşnică, care va continua de-a lungul întregii veşnicii.