A treia cerere a apostolului este ca sfinţii să fie întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui. (Observaţi din nou progresia: umpluţi, versetul 9; aducând rod, versetul 10; întăriţi, versetul 11). Viaţa creştină nu poate fi trăită doar în virtutea energiilor naturale ale omului, ci este nevoie de o tărie supranaturală. De aceea Pavel doreşte ca credincioşii să cunoască puterea Fiului înviat al lui Dumnezeu, dar nu se opreşte aici, ci vrea ca ei s-o cunoască potrivit cu tăria slavei Lui. El nu cere ca această putere să fie din tăria slavei Lui, ci potrivit cu ea.

Tăria slavei Lui este nemărginită şi tot aşa este şi cadrul rugăciunii, cum arată şi Peake: „Dotarea cu putere nu se face doar pe măsura nevoii receptorului, ci şi după măsura puterii divine disponibile.”

De ce dorea Pavel să aibă creştinii această putere sau tărie? Pentru ca să săvârşească minuni spectaculoase? Sau pentru ca să învie morţii, să vindece bolnavii sau să scoată demonii? Din nou, răspunsul este „Nu". Ci este nevoie de putere pentru ca copilul lui Dumnezeu să aibă orice răbdare şi îndelungă îngăduinţă (răbdare), cu bucurie. Trebuie să dăm toată atenţia acestui cuvânt! Pentru că în multe zone ale creştinătăţii contemporane se pune un mare accent pe aşa-zisele miracole, cum ar fi vorbirea în limbi, vindecarea bolnavilor şi alte lucruri senzaţionale. Dar faţă de toate acestea, asistăm în epoca noastră la un miracol mult mai mare: acela de a vedea cum un copil al lui Dumnezeu suferă răbdător şi-I mulţumeşte lui Dumnezeu în mijlocul tuturor încercărilor!

La 1Corinteni 13:4, îndelunga răbdare este asociată cu bunătatea. Aici ea este legată direct de bucurie. Noi suferim pentru că nu ne putem smulge din gemetele (şi suferinţele) de care are parte creaţia. Pentru a ne păstra însă bucuria în lăuntrul nostru şi bunătatea faţă de alţii este nevoie de puterea lui Dumnezeu, aceasta fiind o izbândă în viaţa de credinţă. Deosebirea dintre răbdare şi îndelungă răbdare este, după unii, deosebirea dintre a răbda fără murmur şi a răbda fără să te răzbuni. Harul lui Dumnezeu a realizat unul dintre obiectivele supreme în viaţa credinciosului care ştie să sufere cu răbdare şi să-L laude pe Dumnezeu chiar în mijlocul unei încercări de foc.