XI. SULAMITA ÎŞI AMINTEŞTE DE UN VIS TULBURĂTOR ÎN CARE EA NU L-A VĂZUT DIN PRICINA LETARGIEI EI (5:2-8)

Aici fecioara îşi povesteşte visul în care se făcea că iubitul ei, cu capul plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii, bătea la uşă, rugând-o să deschidă. Când însă ea a şovăit, deoarece se îmbăiase deja, pregătindu-se de culcare, el şi-a retras mâna de la uşă. În cele din urmă însă ea s-a ridicat să-i deschidă uşa. Din mână mir i-a picurat, mir ce din degete i-a curs pe închizătoarea uşii. Dar iubitul ei a plecat între timp. Ea l-a tot căutat, dar nu l-a găsit. Apoi, străjerii, neînţelegându-i adevăratul caracter, au lovit-o, luându-i vălul.