Asta îi dă Sulamitei prilejul ce şi-l dorea de a preamări frumuseţea iubitului ei, ce este „întâiul între zece mii." Recurgând la o abundenţă de metafore şi similutidini pline de măiestrie, ea spune că iubitul ei e alb şi rumen, cu capul ca aurul curat, cu părul ondulat, negru-închis, pană de corb. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi. Pe scurt, totul e fermecător în al ei mire!( Pornind de la interpretarea cristologică a cărţii, expresiile „cel mai frumos dintre zece mii" şi „fiinţa lui e plină de farmec" au fost aplicate la Domnul nostru, în predici şi în cântări. În special în sens spiritual, aceste aplicaţii sunt întru totul justificate, chiar dacă contextul original nu le-a avut în vedere).