X. ÎNTRE TIMP SOSEŞTE TÂNĂRUL PĂSTOR, RUGÂND-O PE FECIOARĂ SĂ PĂRĂSEASCĂ IERUSALIMUL ŞI SĂ VINĂ ÎN CASA PE CARE ŞI-AU PLĂNUIT-O LA TARĂ. SULAMITA RĂSPUNDE AFIRMATIV LA RUGĂMINTEA SA (4:7-5:1)

În acest punct se arată păstorul, îndemnându-şi logodnica să vină cu el din Liban şi lăudându-i frumuseţea, buzele, hainele înmiresmate, adică viaţa ei curată, castitatea ei. (Redactorii traducerii NKJV cred că nu există indicii aici care să justifice opinia că am avea un vorbitor diferit. Mai degrabă, ei consideră versetele acestea ca parte integrantă din vorbirea Preaiubitului). El spune că ea e o grădină încuiată (sau „împrejmuită"), o grădină în care e o fântână, un izvor de apă vie. O grădină cu roade scumpe.