Sulamita îl întrerupe pe Solomon, spunându-i că rămâne nepăsătoare la flatările sale, gândul fiindu-i îndreptat spre revederea cu iubitul ei. Când se va răcori ziua şi se vor întinde umbrele serii, ea va veni la păstorul ei iubit, adică la colina de mirt şi la muntele de tămâie. (Redactorii traducerii NKJV consideră acest verset parte integrantă din cuvântarea Preaiubitului.)