A fost un moment de dezamăgire pentru Sulamita, dar ea s-a consolat cu faptul că ea şi iubitul ei îşi aparţineau unul altuia. Prin urmare, ea spune, de fapt: „Vino din nou, până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii. Vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb peste munţii Beter" (sau „munţii care ne despart)."