Duhul Sfânt îl acaparează pe Ioan în mod special, permiţându-i să vadă imediat pe Dumnezeul cel veşnic stând pe tronul Său, în maiestate şi splendoare.
Unii, luându-se după majoritatea manuscriselor, omit cuvintele: „Şi Cel care stătea pe el avea", făcând astfel ca iaspis şi sardiu să se refere la tron, mai degrabă decât la Domnul. Dar aceste pietre de mare preţ ar putea de asemenea să-L descrie pe Domnul. În platoşa marelui preot iaspisul îl reprezenta pe Ruben, întâiul născut al lui Iacov, iar sardiul îl reprezenta pe Beniamin, ultimul său născut. Numele Ruben înseamnă „Iată, un fiu" iar Beniamin înseamnă „fiul dreptei mele". Walvoord vede cele două pietre drept incluzând în ele toate celelalte pietre, descriindu-i pe toţi copiii lui Dumnezeu iar Persoana de pe tron drept Dumnezeu, în relaţie cu poporul Israel.
Curcubeul, în cazul acesta, după câte se pare, un arc de lumină verde ca o piatră de smarald, este angajamentul pe care Şi l-a luat Dumnezeu că îşi va respecta legămintele, în pofida judecăţilor care vor veni.