Cei care au urechi de auzit cuvântul lui Dumnezeu sunt îndemnaţi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor.
Apoi i se oferă o promisiune celui care va birui. În general, un biruitor în Noul Testament este unul care crede că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu (1Ioan 5:5), cu alte cuvinte, un credincios adevărat. Credinţa lui îl învredniceşte să biruie lumea cu toate ispitele şi ademenirile ei. Poate că în fiecare din scrisori cuvântul are un gând suplimentar, legat de condiţia proprie fiecărei biserici. Astfel un biruitor la Efes era cel care demonstra autenticitatea credinţei sale, pocăindu-se după ce s-a depărtat de dragostea sa dintâi. Toţi aceştia vor... mânca din pomul vieţii, care este în mijlocul Raiului lui Dumnezeu. Asta nu presupune că ei sunt mântuiţi prin faptul că biruie, ci că biruinţa lor demonstrează realitatea experienţei convertirii lor. Singurul mod în care sunt mântuiţi oamenii este prin credinţa în Cristos. Toţi cei care sunt mântuiţi vor mânca din pomul vieţii, adică vor intra în viaţa veşnică, în toată plinătatea ei, în cer.
Efes este folosit adesea ca punct de reper al condiţiei bisericii la scurtă vreme după moartea apostolilor.