Pentru că ea a refuzat să se pocăiască, Domnul avea s-o arunce bolnavă la pat, dându-i un mare necaz, în locul poftelor ei. Iar cei care comiteau adulter cu ea aveau să fie aruncaţi într-un pat de mare necaz şi moarte, dacă nu se lepădau de ea şi nu se desprindeau din faptele ei. Atunci toate bisericile vor şti că Domnul veghează şi că răsplăteşte după faptele omului. Exista probabil o profetesă în came şi oase la Tiatira pe nume Izabela. Dar cercetătorii Bibliei mai văd aici o referire la apariţia unui sistem bisericesc fals, în care predomină adoraţia icoanelor, vânzarea de indulgenţe şi absolvirea dată de preoţi pentru păcate cum ar fi desfrâul.