Când citim că Moartea şi Hades sunt aruncate în iazul de foc, asta înseamnă persoana integrală a omului: duh, suflet şi trup. Textul explică faptul că aceasta este moartea a doua iar textul marginal al ediţiei NKJV adaugă: iazul de foc.
Există o deosebire între Hades şi iad. Pentru cei neconvertiţi care au murit, Hades este starea dezmembrată a pedepsei conştiente. Este un fel de ţarc preliminar, o stare intermediară în care ei aşteaptă Judecata de la Marele Tron Alb.
Pentru credincioşii care au murit, Hades este o stare de binecuvântare în cer, când sunt despărţiţi de trup, aşteptând învierea şi proslăvirea trupului. Când Isus a murit, El S-a dus în Paradis (Luca 23:43), pe care Pavel îl echivalează cu al treilea cer (2Corinteni 12:2, 4), locuinţa lui Dumnezeu. La Fapte 2:27 starea fără trup a Domnului este numită Hades. Dumnezeu nu i-a lăsat sufletul în Hades, ci l-a îmbrăcat cu un trup proslăvit.
Iadul este închisoarea finală a celor răi. Este totuna cu iazul de foc, Gheena, şi moartea a doua.