Marea Strâmtorare a trecut de-acum. Babilon a fost judecată. Acum a venit nunta Mielului. Biserica, soţia lui Cristos, s-a gătit pentru această ocazie unică, de nespusă înălţare sufletească. Ea este împodobită cu in subţire, curat şi strălucitor, care, conform explicaţiei, reprezintă faptele neprihănite ale sfinţilor (textul din 1611 al ediţiei King James conţine termenul „righteousness", (neprihănire), interpretat adesea de predicatori în sensul că neprihănirea lui Crisios este atribuită sfinţilor. Deşi aceasta este o învăţătură sănătoasă, termenul grec dikaiomata exclude această înţelegere. Termenul are forma de plural (iar nu aceea de abstract singular, care este dikaiosune). Mai mult, are o terminaţie „pasivă", aici denotând ceva făcut (în acest caz, „faptele drepte sau neprihănite"). Mântuirea nu este avută în vedere de acest pasaj).