Dar acum ei sunt în cer, cântând cântarea lui Moise şi cântarea Mielului, compusă exclusiv din citate din Vechiul Testament. Ei aduc mărturie dreptăţii judecăţilor lui Dumnezeu, în anticipaţie la ceea ce le va face El celor de pe pământ care i-au ucis. Ei îl laudă pe Dumnezeul Cel Atotputernic pentru lucrările şi căile Sale.

În context, asta înseamnă actele Sale de judecată, deşi, desigur, s-ar putea aplica la toate lucrările şi căile Sale. Regele sfinţilor („King of saints" în ediţia NKJV, n.tr.) trebuie înlocuit cu Regele naţiunilor (textul marginal NKJV) (varianta „sfinţi" are un suport şubred. Atât textul critic, cât şi majoritar, sprijină mai degrabă varianta: „naţiuni").

Cântarea lui Moise a celebrat răscumpărarea de către Dumnezeu a poporului Său din robia Egiptului.

Cântarea Mielului celebrează izbăvirea finală de Satan şi de toţi duşmanii vieţii spirituale. Astfel, după cum arată foarte pertinent A. T. Pierson, „Ele marchează cele două hotare ale istoriei Răscumpărării, între ele aflându-se toată istoria răscumpăraţilor lui Dumnezeu.”

Judecăţile lui Dumnezeu pe pământ au demonstrat că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt. Ele vor determina toate naţiunile să se teamă, să-L slăvească şi să I se închine Lui.