Ioan adresează cartea celor şapte biserici situat în provincia romană Asia. Această provincie se afla în Asia Mică, pe teritoriul actual al Turciei. Mai întâi, Ioan le doreşte acestor biserici har... şi pace.

Harul înseamnă favoarea nemeritată a lui Dumnezeu şi tăria de care avem nevoie în viaţa de credinţă cotidiană.

Pacea este calmul ce rezultă din acest har, care îl învredniceşte pe credincios să înfrunte prigoane, dureri şi chiar moartea. Se spune că harul şi pacea provin de la Sfânta Treime. Ele vin de la Isus Cristos, martorul credincios, Cel întâi-născut din morţi, Stăpânitorul regilor pământului. E limpede că aici este descris Dumnezeu Fiul.

El este martorul vrednic de încredere.

Ca întâi-născut din morţi, El este Primul care a înviat din morţi, Cel care nu va mai muri şi Cel care deţine locul de onoare şi pre-eminenţă între toţi cei ce sunt înviaţi din morţi ca să se bucure de viaţa veşnică. El mai este şi Stăpânitorul peste toţi regii pământeşti. După acest salut iniţial, Ioan aşterne în scris omagiul de laudă pe care îl aduce Domnului Isus.

Mai întâi, îl numeşte pe Mântuitorul Cel care ne-a iubit (ne iubeşte, în textul marginal), şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său. Observaţi timpurile gramaticale utilizate: ne iubeşte - timpul prezent, acţiune continuă; ne-a spălat - timpul trecut, lucrare încheiată. Observaţi şi topica: El ne iubeşte şi, într-adevăr, ne-a iubit cu mult înainte de a ne fi spălat (aici varianta din textul marginal este prima din numeroasele variante pe care le redă ediţia NKJV în cazul Apocalipsei, unde atât manuscrisele cele mai vechi (NU) cât şi manuscrisul majoritar (M) sunt în acord, opunându-se variantei TR, KJV şi NKJV. Motivaţia constă în faptul că Erasmus, care a publicat primul Nou Testament în limba greacă (în 1516), a avut doar un singur exemplar din Apocalipsa, care nu era prea exact. De aici şi numeroasele mici variaţiuni care au rezultat în notele de subsol sau textele marginale. Din fericire, celelalte cărţi ale Noului Testament au fost reprezentate prin manuscrise aflate în mare măsură în acord cu marea masă de manuscrise ce încă nu au fost descoperite. În acest comentariu puţinele schimbări majore care s-au operat au fost semnalate ca atare. Combinaţia dintre NU şi M va fi, credem noi, varianta originală. Acolo unde se constată diferenţe între NU şi M, este de preferat textul majoritar M). Apoi observaţi şi preţul plătit de El: sângele Său. Dacă ne facem sinceri o auto-evaluare, vom fi obligaţi să mărturisim că preţul a fost prea mare. Căci nu meritam să fim spălaţi cu un preţ atât de exorbitant.